vineri, 31 iulie 2009

5.7. Invata sa spui da in loc de nu

Metoda DA de crestere a copilului face minuni si elimina tensiunile inutile.

“Mama, imi dai voie sa ma joc cu bicicleta?”

“Nu, nu-ti dau voie! Esti la masa, iar tu nici macar nu ti-ai terminat mancarea din farfurie.”

Metoda DA vine astfel:

“Mama, imi dai voie sa ma joc cu bicicleta?”

“Da, dupa ce iti termini mancarea din farfurie!”

*Copiii au nevoie de atentie pozitiva. Criticile, plangerile, comentariile negative legate de ei ii descurajeaza si ii duc adesea la accentuarea comportamentului negativ. Dar incurajarile, optimismul si impulsurile pozitive sunt pentru copii ceea ce sunt substantele fertilizante pentru plante. “Sa va recomand metoda 10 la . adica faceti zece afirmati pozitive pentru fiecare instrictiune negativa.”

*Una din metodele educative care invata mai bine decat o dogma este a lasa copilul sa suporte consecintele actiunii lui. Consecintele maturale se declanseaza automat. Daca copilul nu a incuiat bicicleta, e posibil sa n-o mai gaseasca. Unele consecinte sunt dureroase(copilul umbla cu chibriturile).

In cazul de indisciplina, la care nu exista consecinte naturale sau in care consecinta naturala este prea dura, trebuie sa-ti inveti copilul ce trebuie sa nu faca, folosind o pedeapsa logica, aplicata de parinte.

“Daca nu vrei sa te joci cu prietenii tai fara sa tipi, atunci va trebui sa te joci singur in casa.” Frumusetea folosirii consecintelor naturale si a celor logice este ca niciodata copiii nu vor spune: Nu e drept!”

*O metoda de disciplinare eficienta(time out) spune ca este bine sa laudati situatiile pozitive(pentru ca, atunci cand este rasplatit, comportamentul respectiv va aparea mai des) si sa ignorati intentionat aspectele negative(nedorind sa rasplatiti un comportament negativ). Aceasta metoda trebuie sa inceapa chiar de la nastere.

*Este uimitor ce rezultate miraculoase se pot obtine folosin terapia de soc. Aceasta inseamna sa-l iei prin surprindere pe copil. Atunci cand se asteapta sa ia bataie, luati-va copilul pe genunchu si strangeti-l in brate. Atunci cand se asteapta sa fiti nervosi, zambiti si iertati-l cu buna-stiinta.

*Terapia de soc merge cu masura. In cele mai multe ocazii, copiii au nevoie de restrictii sau alte forme de disciplinare severe. Dar, cand si cand, o surpriza uriasa, buna, face minuni.

Folosind o dragoste inteligenta, pe care dumnezeu o poate da parintilor, copiii pot pasi in viata cu un depozit afectiv si cognitiv bogat, pregatiti de un caracter format in cel mai curat decor al relatiei de camin. Formati pentru viata, ca la randul lor sa formeze

* * * * *

Asa ca m-am pregatit sa rup alt bostan. Fratele meu m-a vazut si m-a spus, ca sa scape de o pedeapsa pe care o merita in ziua aceea.

-Tata, stii coropisnita de ieri?

-Da! Ce-i cu ea?

-A mai rupt un bostan, zise el cu satisfactie. L-am vazut eu!

-Nu se poate! Mi-a promis! Nu cred!a zis tata, nedumerit de ce aude.

-Vino sa-ti arat, daca nu crezi!

Intr-adevar, aceeasi taietura, aceleasi urme, acelasi stil.

M-a gasit si m-a chemat in casa.

-Ce ti-am spus eu ieri si ce mi-ai promis tu? Nu am fost eu destul de clar in ce ti-am cerut? Pregateste-te sa te pedepsesc.

M-am bagat intr-un colt, ca sa mai parez din ceea ce urma sa vina peste mine. Deodata, il vad pe tata ca scoate o valiza de sub pat, o deschide si incepe sa arunce haine in ea. Am inceput sa plang.

-Tata, nu ma alunga de-acasa! Nu vreau sa plec!

Tata parca nici nu ma auzea. Dupa ce mi-am sters ochii, am vazut ca hainele aruncate nu sunt ale mele.

-Ce faci, tata?

-Plec! Eu nu sunt tatal tau. Daca as fi fost, tu m-ai fi ascultat, m-ai fi respectat si mi-ai fi dat cinstea de tata. Dar se vede ca eu am fost doar musafir in casa asta.

-Ba nu, tu esti tatal meu! O stie oricine!am strigat eu.

-Nu, nu, eu nu sunt tatal tau! Lasa-ma sa plec !

M-am prins de marginea valizei ca sa n-o inchida, dar tata mi-a desfacut mainile, a inchis valiza si a dat sa plece.

Atunci, i-am cazut in genunchi si i-am inconjurat picioarele cu mainile mele mici. Daca pleca, atunci toate bucuria mea pleca o data cu el. Sursa existentei mele era tata. El imi aducea jucarii si dulciuri. Cand venea de la oras, ii ieseam inainte si il imbratisam fericit. El imi spunea povestiri seara si se juca cu mine. Cum sa plece si sa ma lase?

-Tu esti tatal meu! Te rog, nu pleca! Iti promit ca n-o sa mai fac niciodata! Iarta-ma tata!

Se pare ca asta astepta tata.

M-a ridicat, m-a strans la pieptul lui si mi-a spus:

-Daca este adevarat ceea ce ai spus, atunci eu sunt tatal tau. Si nu mai plec.

Bucuria mea atingea stelele, ziua in amiaza mare.

M-am repezit afara. Cautam dusmanul care era sa ma desparta de tata. Era dovleacul. L-am ridicat o data si l-am trantit. De data aceasta... iar nu s-a spart. Ce dusman incapatanat!

-Ma lasi pe mine?auzii o voce in spatele meu. Era tata.

L-a luat si l-a trantit cu putere. S-a facut praf!

Greu se mai sparge stafia neascultarii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu