sâmbătă, 4 iulie 2009

3.4. Are vreun rost?

Ca si conflictul, intimitatea ii cheama pe cei doi reprezentanti ai Edenului pierdut sa gaseasca drumul spre gradina creatiei lor, configurand un caracter pe care l-au pierdut prin independenta.

Prin dependenta unul de altul pe calea iubirii, in cuplu de viata maritala, se vor confrunta doua vieti, doua lumi, doua limbaje, intr-ata incat, prin harul creator de lume nou, sa se formeze o singura vointa, care reflecta, in unitate, vointa lui Dumnezeu.

Intimitatea dintre un barbat si o femeie transmite in lucrarea ei framantata, dar nobila, prin simbol, acea intimitate dintre om si Dumnezeu, pe calea recuperarii lui totale, intr-o viziune fara pacat.

Apropierea intima este atractia in ciuda defectelor, care exprima fericirea relatiei in cel mai inalt grad de care sunt in stare cei doi, impingand intruna limitele superlativului intimitatii.

Cei doi parteneri de casnicie vin unul catre altul in intimitate nu pentru a realiza dragostea, ci datorita ei, a carei exprimare nu poate exista decat in unitatea de nedesfacut.

Intimitatea aduce roadele armoniei, iar rezultatele ei aduc slava lui Dumnezeu, pri care este cunoscut pentru a fi chemat in vietile atator cupluri care nu si-au gasit ramanerea unul in altul.

“Daca aduceti multa roada, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu