duminică, 26 iulie 2009

5.3. Cinci calitati si .... o disciplina fericita.

Disciplina nu se negociaza: sa o folosesc, san u o folosesc. Principiile vietii intra in viata cuiva si aseaza un caracter numai prin disciplina, iar disciplina ne se odihneste niciodata. Calitatile unui parinte care stie sa disciplineze il fac, in primul rand, deschis si prietenos.

Onestitatea este primul pas pe calea deschiderii si prieteniei. Un parinte cinstit in fata copiilor isi recunoaste greselile si lipsa de cunostinte si e dispus sa primeasca remarcile lui, criticile care vin de la propriul copil. Atunci cand copiii recunosc corectitudinea parintelui si dispozitia lui de a-i asculta fara sa-i critice si sa-i ironizeze, se va crea o relatie care va motiva dorinta copilului de a asculta. Copiii manifesta repulsie fata de parintii care nu recunosc ca au gresit sau care nu-si pot schimba conceptiile, dar care pretind perfectiunea de la ei.

In al doilea rand, un parinte de calitate mentine o temperatura emotionala echilibrata.

Cand parintii sunt prea reci sau prea fierbinti din punct de vedere emotional, nu e prea placut sa te afli in preajma lor. In extrema rece, ei sunt respingatori sau indiferenti, iar in extrema fierbinte, sunt impulsivi si sunt cuprinsi de accese de manie. Mania nu este o metoda prin care sa obtii ascultare. Disciplinarea prin manie distruge relatia si nu poate corecta deficienta copilului. Cel mult copilul poate da impresia ca a eliminat handicapul, dar in realitate el l-a reprimat de teama. Cuvintele rostite la manie si actiunile agresive sunt doua dintre comportamentele cel mai usor de urmat.

Daca se intampla sa spui cuvinte pripite si necontrolate sau sa-ti urmezi impulsurile de moment, sa-ti lovesti copilul sau sa-l bruschezi, cere-ti iertare pe loc. Copiii uita imediat si rareori poarta pica, daca acest lucru nu se intampla des. Un asemenea comportament nerezolvat la parinti lasa amprente emotionale frustrante la copii, imprimand in viata lor un tipar al maniei, pe care il vor reproduce in caminul lor cand vor fi mari.

Prin recunoasterea maniei si prin solutionarea ei, parintele poate gasi drumul unei atitudini emotionale controlate, care nu va tensiona legatura cu copii, ci va aborda o disciplina bazata pe dragoste, nu pe impuls.

In al treilea rand, un parinte trebuie sa fie consecvent. Daca el comunica asteptarea lui copilului si nu verifica daca s-a indeplinit regula, neintarind cerinta, copilul nu va invata sa duca la indeplinire insarcinarea data. Inconsecventa parintelui duce la un rezultat de jumatati de masura. Astfel ca ei vor fi incurajati sa loveasca orice restrictie care nu le convine. Consecventa cu care urmareste implinirea unei cerinte legitime date copilului ii va forma capacitatea de autodisciplinare, impunandu-si singuri si alte restrictii care ii vor aduce succes in rezolvarea situatilor de viata.

O a patra calitate pe care un parinte trebuie s-o aiba este aceea de a mentine un front comun. Dat fiind faptul ca in educarea copilului sunt mai multi implicati, copilul poate fi frustrat din cauza mesajelor contradictorii. Este important ca adultii care raspund de un copil sa ajunga la un consens in ceea ce priveste cerintele si sprijinul unul fata de celalalt in luarea deciziilor.

Daca parintii sau persoanele cu rol in educatie sunt in conflict in legatura cu strategiile de disciplinare, copilul va beneficia din plin de aceasta oportunitate si va tine cand cu un adult, cand cu celalalt, pentru a-si atinge scopul. Conceptiile diferite ale parintilor fata de felul cum se creste un copil trebuie rezolvate cand nu este copilul de fata. Atunci cand el este de fata, parintii trebuie sa mentina un front comun.

Un dezechilibru in realizarea consensului educatiei poate surveni din felul diferit al celor doi parinti de a se raporta la copii. Daca unul este aspru si autoritar, celalalt are tendinta sa compenseze cu ingaduinta excesiva si sa fie deosebit de grijuliu.

Copiii au nevoie de autoritate si dragoste din partea fiecarui parinte.

In al cincelea rand, lasati Cuvantul lui Dumnezeu sa va calauzeasca actiunile. Stilul de educatie trebuie sa reflecte principiile biblice. Autoritatea Cuvantului da directii de viata si educatie intr-o asemenea masura cum nu poate sa faca nici o carte, sistem filosofic sau pedagogic, care se ocupa cu acelasi obiectiv. Puterea transformatoare vine din faptul ca fiecare cuvant al Bibliei poarta in el o inputernicire, exprimand in mod clar autoritatea divina in sfatul oferit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu