-Ziceai ca ai uitat buchetul de flori, pe care mi l-ai cumparat la magazinul de paine?il intampina sotia pe cel care tocmai a intrat cu o fata de parca era o foaie de ziar cu ultimile scumpiri la intretinere si alimente.
-Florile nu potolesc foamea doamna. Ti-am luat paine, ca ea e baza existentei noastre. N-am auzit pana acum ca salata din flori este recomandata la masa. Eu sunt un om practic. Ti-am adus si cartofi. Sa stii ca aluzia asta cu flori ma cam deranjeaza. A fost un timp si pentru ele, dar acum sunt vremuri grele si cui ii mai arde de romantisme parfumate?
-Am uitat sa-ti spun “Bine ai venit!” zise sotia, vadit afectata de raspunsul lui. De fapt, nici n-am avut la ce sa-ti raspund, caci n-am auzit sa fi spus vreun cuvant cand ai intrat, ii reprosa ea mai direct.
-N-am zis eu ca formalismele astea va preocupa pe voi, femeile, mai mult decat realitatea cruda a vietii? Poftim: “Buna ziua!”, daca asta iti face dupa-amiaza mai buna.
-Se vede ca nu ti-e usor sa spui “sarut mana”, cum faceai odata!mai puse ea putina pucioasa pe plita incinsa a unor pretentii zise legitime. Parca as fi o angajata de la institutia ta, asa ma tratezi, aprinse ea fitilul.
-Ia uita-te la ea cum vrea sa educe, de parca ar trebui sa merg la scoala de corectie! Doamna, vino-ti in fire! Sunt si eu un om care are nevoie de respect! Nu uita ca sunt frant de oboseala si nu-mi arde acum de lectii de buna purtare ! in loc sa-mi spui o vorba buna si sa iei povoara zilei de astazi de pe mine, tu vii cu pretentii de fata mare ! si iar ai insirat rufe calcate pe pat, de nu mai are omul unde sa stea! Odata si-odata am sa le arunc peste balcon!zise el iritat.
-Poti sa faci asta chiar acum!il invita ea cu un glas calm camuflat. Doar sunt rufele tale, si de dimineata calc la ele! Macar asa sa se vada ca n-am stat degeaba si merit cele doua paini si cele trei kilograme de cartofi! Nici pretentie de flori! Subiectul asta e pentru indragostiti, nu pentru noi!
-Ei, acum nu te mai supara si tu! Nu vezi ca viata e grea si ne mai deranjam si noi?incerca el o liniste artificiala. Scuza-ma, spuse el electrocutat, pentru ca, in trecere pe langa ea, a atins-o usor pe umar.
-De ce sa te scuz?il intreaba ea, crezand ca a dat peste el sentimentul parerii de rau.
-Pai, te-am atins din greseala si n-am vrut, se justifica barbatul, atacat in sobrietatea lui.
-Eu credeam ca te scuzi pentru altceva! Pentru atingere, ar trebui sa-ti multumesc, dar nu pot pentru ca nu e intentionat! Iar daca m-as gandi la imbratisare, chestia asta nu e de noi, desi, sincer sa-ti spun, mie mi-ar prinde bine la sufletul meu nebagat in seama.
-Bine, fie, daca tie iti face placere, vino incoace sa te imbratisez!spuse el conciliant.
-Mersi, esti galant, dar eu nu vin la tine, ci tu trebuie sa vii la mine. Asa se poarta! Si apoi, e bine sa stai pe loc. Prefer sa ma imbratiseze singuratatea, daca tu nu ai placere. Nu ajunge doar placerea mea.
-Hai, n-o lua in tragic! Parca de mult n-ai mai facut scene din astea! S-ar putea sa fii si tu putin obosita, dar o sa-ti treaca, nu-i asa?incerca el sa sugereze ca o intelege.
-Sa stii ca ai dreptate! Ce mi-a venit sa te-ntreb de flori, de salut si de imbratisari? Astea sunt doar pentru indragostiti! Or noi nu mai suntem! Am trecut la o faza mai inalta! Dragostea nu ma e ciorba noastra! O aprofundam separat! Apropo de ciorba! Daca ti-e foame, incalzeste-ti-o singur!
Ramas singur in mijlocul sufrageriei, domnul cel sobru parea ca o oaste careia i s-au trantit seagurile de lupta. Amara infrangere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu