“La varsta asta de dincolo de mijlocul vietii, ce sens ma are dragostea romantica?”zic unii care socotesc acest effort o inclinatie inferioara, cu o origine egoista, deoarece ea doreste un raspuns. Fiecare fateta a dragostei omenesti dintre sot si sotie striga dupa un raspuns sin u este nimic gresit in aceasta.
Trebuie sa recunoastem faptul ca Creatorul nostru a fost Cel care ne-a inzestrat cu capacitatea emotiilor intense si pasionante, necesare pentru a teindragosti. Fericirea din relatia celor doi de dragoste dintre ei si Creatorul lor, o expresie a iubirii pe care cei doi o intorc Binefacatorului caminului lor.
Iubirea romantica da capacitati colosale de a surmonta obstacolele vietii, iar caracterul angajat in conflictul vietii capata stralucire tocmai din cauza incercarilor vietii, si nu in ciuda lor.
Indragostirea este implinitrea Legii, intrucat ea presupune aprecierea celuilalt, si nu judecarea lui; inseamna descoperirea celor mai nobili trasaturi, si nu critica; inseamna gasirea celui mai bun ambient romantic pentru dezvolarea sentimentelor celuilalt, in vederea unui relatii de nedesfacut – cel mai urmarit deziderat al Cerului.
Dragostea romantica creeaza intimitate si cele doua vointe sunt puse intr-un creuzet, unde, la temperatura sentimentelor fierbinti, modeleaza o singura vointa – acea identificare a vietii unuia cu a celuilalt, intr-o empatie in care cei doi se pierd unul in celalat.
Dragostea romantica cimenteaza exclusivitatea unei singure relatii, investind toate puterea din sentimente si emotii, in vederea unei daruiri ce se consuma doar intr-o singura directie: spre celalalr, asa cum Isus a facut-o, pentru a ne fi veritabil model.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu