Am o oglinda in care numai parintii au voie sa se uite. E atat de speciala ca, atunci cand un tata sau o mama priveste in ea, apare, ca pe ecran, un text cu o caracterizare, spunand ce fel de tip de parinte este si ce stil de educatie aplica. Nu sunteti curiosi sa stiti ce imagine aveti in fata copiilor?
Iata un parinte curajos, care se uita in oglinda mea. Nu, nu deformeaza deloc imaginea! Sa vedem ce scrie in oglinda alaturi de imaginea lui: parinte autoritar. Copiii sunt supusi si ascultatori, politicosi si atenti la felul cum arata in fata altora. Iubirea si restrictie se imbina in maniera lui de educatie. Uneori, cand restrictivitatea este mare, ia decizii in locul copiilor lui, poate chiar prea multe.
Un alt parinte curajos vine in dreptul oglinzii. Ce calificativ are? Vad bine? Aaa, este un parinte ingaduitor. Asa scrie. Copiii lui sunt independenti, creativi, cu initiative reusite, buni la scoala si cu perspective profesionale, care se vor concretize in mare parte. Lipsa de sprijin din partea acestui parinte il face pe copil, in ciuda dragostei aratate, sa-si creeze uneori o independenta riscanta, unde nu toate alegerile lui sunt sanatoase.
Sa vedem ce scrie in oglinda, in dreptul celui de-al treilea parinte care se oglindeste in ea. Nu ma insel. Scrie: parinte dictator. Copiii lui sunt excesiv de ascultatori, dependenti in orice de parinte si incapabili sa ia decizii care ii privesc pe ei insisi. Sunt timizi sin u putini dintre ei au probleme de sanatate mintala. Pe fata acestor copii se vede o teama de a nu gresi sau de a nu displace parintilor, fapt pentru care crizele emotionale ii arunca in furtuni de disperare uneori.
Un alt parinte se priveste in oglinda sinu-i vine sa creada ce scrie despre el. Da, scrie: parinte neglijent. Oglinda mea nu greseste. Copiii acestui parinte sunt neascultatori si extreme de agresivi, mergand uneori pana la delicventa. Fara norme, fara dragoste, ei isi fac singuri criterii schimbatoare de comportament. Din observatii atente, s-a constatat ca acei parinti care aveau un nivel inalt in ceea ce priveste dragostea si sprijinul, cei cu tendinte autoritare, aveau cele mai mari sanse de a avea copii bine educati. Astfel de copii aveau constiinta valoriide sine si erau mai putin implicate in comportamente antisociale. Un control excesiv, neinsotit de dragoste suficienta, reprezinta un stil de educatie care alimenteaza cele mai inalte rate de neascultare.
In toate clasamentele, stilul de educatie cu temdinte autoritare, care manifesta dragoste si sprijin intr-o masura importanta, a fost cel mai eficient. Idea ca un copil rasfatat este un copil iubit prea mult nu se sustine. Nu prea multa dragoste rasfata un copil, ci prea putina disciplina. Copiii cresc frumos, daca primesc dragoste care le poarta de grija, care ii respecta, ii accepta, ii iarta si le acorda incredere. Disciplina eficienta depinde de capacitatea parintelui de a realize un echilibru intre dragoste si autoritate, de a fi bland si hotarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu