sâmbătă, 11 iulie 2009

4.2. Sa facem prezentarile

Aproape fiecare om isi cauta inauntrul lui o relatie palpitatnta de dragoste care sa implice unitate, o adanca intimidate cu cealalta persoana, bucurie, optimism, emotie, incantare si acea senzatie euforica, aproape imposibil de exprimat, cunoscuta sub expresia “a fi indragostit”.

Unii considera ca dragostea romantica este frisca de deasupra prajuturii casniciei, decorative, dar inutila. Altii o confunda cu pasiunea trecatoare.

Ar fi indragostit inseamna a avea o revelatie, o descoperire, in care celalalt iti apare intr-o aura stralucitoare, iar sentimentul ca cei doi s-au gasit unul pe altul da nastere unui proaspat simtamant al atingerii, unei nevoi fundamentale, ce indulceste viata.

Cei care sunt indragostiti se simt plini de energie, au motivatie pentru actiune, sunt increzatori in biruinta, pentru ca ei sunt iubiti.

“ Scuzati-mi intrebarea”, veti auzi o voce vizavi de aceasta descriere entuziasta a dragostei romantice, “ e posibila si la cincizeci, saizeci de ani?”

Raspunsul este ca, atunci cand nimic nu merge asa cum ar trebui intre cei doi, solutia este: “Indragostiti-va!” si la saptezeci de ani!

Dragostea romantica nu este o exclusivitate pentru varstele tinere. Psihologii arata ca acest tip de dragoste are un efect organizator si constructiv asupra personalitatii noastre. Ea scoate la lumina tot ce este mai bun in noi, dandu-ne vointa de a ne dezvolta tot mai mult caracterul si de a ajunge la maturitate si la o responsabilitate mai mare.

Daca nu esti indragostit de partenerul tau de casnicie, tu pierzi ceva minunat, oricat de sincera este dedicarea ta fata de celalalt partener: bucuria planuita de Dumnezeu, care aduce frumusete relatiei tale.

Nu putem sa fim toti bogati si destepti, dar toti putem fi amabili si curtenitori, cheia unei iubiri care poate invata.

“ Cuvintele sunt lucruri moarte si goale pana cand nu le umplem noi cu sens si unicul mod de a le da viata este de a le rosti din toate inima. Chiar si dup[a aceea ni se cere sa le rostim la nesfarsit, pana cand semnificatia lor patrunde in inima, asemenea unei ploi indelungi, ce revitalizeaza radacinile uscate ale iubirii.”

Dragostea romantica, prin care este chemata indragostirea in casnicie, poate fi invatata folosind facultatea gandirii imaginative, pe care Dumnezeu ne-a dat-o, iar in al doilea rand, asigurand climatul emotional potrivit pentru tovarasul de viata.

In cazul gandirii imaginative, esti chemat sa alegi de bunavoie sa te indragostesti de persoana cu care esti casatorit. Procesul de indragostire incepe in mintea ta o data cu libera alegere de a ceda sentimentelor irezistibile ale dragostei. (Desi dragostea agape este diferita de cea romantica, ultima presupunand o reciprocitate dinamica, totusi ea nu exclude dragostea romantica, ci ii subliniaza importanta.)

Atat sotul, cat si sotia trebuie sa-si foloseasca imaginatia pentru a se indragosti unul de altul, pentru a-si reinnoi dragostea romantica

Noi putem vizualiza oricand dorim situatii emotionante, pline de frumusete, cu partenerul nostru. Imaginatia este poate cea mai puternica forta naturala pe care o posedam. Ea mareste emotiile in aceeasi masura in care ilustratiile maresc impactul unei carti. Este ca si cum am avea niste ecrane de filme pe ecran, de orice gen. Cum putem sa facem lucrul acesta?

“Alege un moment de trairi romantice cu partenerul tau, din trecut, din prezent sau din viitorul pe care l-ai sperat. Pe masura ce incepi sa te gandesti la acele senzatii, imaginatia ta incepe sa lucrezecu imagini vizuale. Imaginatia ta iti hraneste gandurile, intarindu-le nemasurat de mult; apoi gandurile tale iti intaresc sentimentele.” Gandindu-te la partenerul tau, concentrandu-te asupra experientelor si placerilor trecutului si apoi visand cu ochii deschisi, anticipand cu incantare viitorul, incepi sa zidesti dragostea romantica din partea ta de casnicie.

Multi oameni care nu incearca sa se indragosteasca de partenerul lor incepe sa viseze la altcineva, intr-o incercare de a-si umple golul emotional. Chiar daca este in stadiul fanteziei, acest lucru trebuie parasit degraba, iar gandurile trebuie sa se concentreze asupra celui cu care te-ai casatorit.

Dragostea romantica se pierde cand se practica ridiculizarea tacut, concentrarea asupra defectelor celuilalt si chiar imaginarea unor situatii absurde si ridicole, proiectate asupra partenerului, pana cand tot respectul pentru el dispare! In locul criticarii in gand a partenerului, trebuie sa-si faca prezenta aprecierea.

Pentru a mentine respectul fata de partenerul tau, sa nu ingadui niciodata altei persoane sa-l insulte in fata ta. Una din zece porunci pentru sotii, date de o scriitoare, spune:”Sa nu permiti nimanui sa-ti spuna ca esti nefericita; nici mamei tale, nici surorii tale, nici vecinei tale, caci Judecatorul nu va socoti nevinovata pe aceea care lasa ca altul sa-l vorbeasca de rau pe sotul ei.”

Asigurarea climatului emotional potrivit pentru cresterea dragostei se refera la stabilirea unui climat romantic.

Se spune ca adesea faptele preced sentimentul. Indiferent de atitudinea cu care incepi procedurile, procesul fizic de a le duce la capat va produce rezultate, pentru ca sentimentele urmeaza faptelor. Logica nu poate schimba sentimentele, dar fapta poate.

Lucrurile marunte, facute in favoarea celuilalt, ajuta ca depozitul afectiv sa creasca si cei doi sa ramana indragostiti. Declaratiile de dragoste facute fara zgarcenie, o seara intima pregatita, o gluma care aduce bucurie, o plimbare intr-un cadru linistit fac din momentele petrecute impreuna izvoare de viata proaspata, atasament si bucurie in viata celor doi.

Doua lucruri pentru asigurarea unui stimul in vederea aparitiei dragostei romantice pot fi: atingerea fizica si un bun contact vizual. Prin atingerea fizica, nu ma refer la semnale sexuale, ci la imbratisari, mangaieri, atingeri gingase, care odinioara, in tinerete, puneau jar pe inima.

Psihologii au descoperit, prin experimente controlate, ca aceia care sunt profund indragostiti unul de altul sunt angajati in mult mai mult contact vizual unul cu altul decat alte cupluri. Atunci cand ochii tai semnaleaza interesul romantic si trezirea emotionala, este probabil ca si la partenerul tau sa apara un raspuns, care va creste uimitor de repede.

Una dintre cele mai mari piedici in calea dragostei romantice este obiceiul de a cicali. Allan Petersen analiza obiceiul de cicaleala astfel:

“Cicaleala este, in esenta, o arma a femeii, folosita impotriva barbatului cu care este casatorita. Iritatia permanenta a cicalelii este destinata sa aduca sotiei ceea ce vrea ea. Atunci cand sotul ei cedeaza din exasperare, el se autodispretuieste pentru ca o face si apoi pune piciorul in prag ceva mai mult, astfel ca, la randul ei, data viitoare ea trebuie sa-l cicaleasca si mai mult decat inainte, pentru a-si implini acelasi scop. In realitate, ea isi realizeaza scopul egoist cu pretul casniciei ei, sacrificand ceva foarte pretios din relatia lor. Sotia care are nevoie sa obtina ceva prin cicaleala isi marturiseste direct prin aceasta esecul ei ca sotie. Cicaleala este, in esenta, expresia unei independente egoiste.”

O intreaga carete a Bibliei, Cantarea cantarilor, a fost inchinata subiectului dragostei romantice din cadrul casatoriei, dandu-ne un model ideal, pe care sa-l urmam in propria casnicie.

Cercetatorii au observat ca o componenta importanta a dragostei romantice este dorinta intensa de a contribui la fericirea celui iubit, oricat de mult “efort” ar cere realizarea ei. “A fi indragostit”, spune un autor, “este un gen de adorare in care cel indragostit uita de sine insusi.”

Intr.-un sens, aceste cuvinte pot fi aplicate dragostei emotionale irezistibile, pe care credinciosul o simte pentru Isus Hristos, Mantuitorul lui, o dragoste similara in multe privinte cu sentimentele si reactiile unui sot si ale unei sotii care sunt indragostiti unul de celalalt. Un paralelism exact intre crestinism si dragontea romantica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu