Un imparat viteaz, dar ursuz si aspru, a hotarat sa-si marite fata, ca sa-si asigure mostenitori la tron. Fata era de o frumusete rapitoare, dar la caracter era asemenea tatalui ei. Pentru ea, dragostea era o cursa pentru cei slabi, care nu se puteau conduce singuri, iar casatoria, un blestem. Dar porunca e porunca, iar interesele imparatiei erau mai importante ca sentimentele ei de singuratate si respingere.
Dupa probe dure, nici un voinic nu i-a placut fetei, pentru a intra in familia imparatului. Curand, nici un pretendent n-a mai calcat pragul imparatiei, sa ceara mana fetei imparatului. Doar un cioban placut si vesel, cu un fluier la brau in loc de sabie, s-a infatisat pentru a cere imparatului fata in casatorie. Manioasa si indignata ca nu s-a mai gasit nici un nobil sa o curteze, ci doar un cioban, a poruncit sa-i taie capul pentru indrazneala de a-si depasi conditia sociala si de a o cere in casatorie. Inainte de executie, tanarul cioban face o marturisire inspaimantatoare imparatului si fetei lui. Ca doctor priceput in ale suferintelor omenesti, el le descopera ca fata are un microb rar, care in curand ii va aduce o boala necrutatoare: ii vor cadea parul si dintii, iar fata i se va zbarci ca la o batrana in fata mortii; mainile i se vor usca si buzele de asemenea, iar urechile ei vor prinde in ele doar zgomot de razboi; trupul i se va incovaia, iar nasul nu va mai putea inspira aer pentru pieptul ei. Ochii i se vor umple de negura si picioarele vor pierde taria de a mai pasi.
“Singurul care poate sa va salveze fata sunt eu!”declara ciobanul. “Alegeti: moartea mea sau salvarea fetei!”
Imparatul i-a dat treizeci de zile sa-i vindece fata si bogatii cat pentru o mie de vieti, daca o vindeca.
Dupa o luna de zile, fata imparatului este de nerecunoscut: sfioasa si delicata, amabila si miloasa, paseste in fata tatalui ei si-l imbratiseaza, spunandu-i ca i-a fost dor de el in toata aceasta perioada de timp. Uimirea este mare, pentru ca felul ei de acum contrasteaza puternic cu cel de odinioara.
Fata il accepta pe tanarul cioban in casatorie, iar imparatul a scapat pentru prima data cateva lacrimi de bucurie si un ras fericit a rasunat in sala tronului, de s-a zguduit jiltul sub el.
Reteta pe care tanarul cioban a folosit-o in tratamentul lui a scris-o si a pus-o intr-o caseta de aur, in camera vistieriei. Copiii lui au gasit-o si au impartasit-o in toata imparatia, vindecand toate casniciile din regatul lui.
Vreti s-o cunoasteti? Are si un titlu: cum sa vindeci pe fata imparatului si pe oricine care sufera de aceeas afectiune.
“Chiar din prima zi i-am explicat tinerei domnite ca, daca vrea sa nu i se zbarceasca fata, va trebui zilnic sa-i mangai obrajii, sa-i netezesc parul ca sa nu-i cada si sa spun urechilor ei cat de frumoasa este. Ca sa alung zgomotul de razboi care urma sa-i umple urechile, i-am cantat din fluier si am invatat-o sa cante cantece de dragoste, de speranta si de prietenie.
Pentru nasul ei frumos ca o vaza subtire de alabastru, i-am dat in fiecare zi flori sa le miroasa si ochilor ei i-am descris farmecul petalelor si am dus-o in gradina ei, sa admire frumusetea rondurilor de flori si a copacilor falnici. I-am vorbit de animale mari si mici, despre obiceiurile lor, si am imbracat-o in tarancuta si am dus-o prin satele din apropiere. Am invatat-o ca, daca vrea sa nu i se usuce mainile, va trebui sa invete sa daruiasca hrana, sa-i ajute pe nevoiasi in munca lor si sa le imparta haine si paine.
La inceput, nu i-a placut ideea sad ea ceva din bunurile imparatiei, dar apoi a prins drag. Zilnic i-am spus ca o iubesc, chiar daca nu raspundea cu aceeasi masura. I-am explicat ca dragostea mea e sincera si ca trebuie s-o marturisesc, pentru ca sa stie ca cineva dintre cei din preajma ei o iubesc, ca sufletul ei sa prinda sanatate.
Pe zi ce trecea, devenea tot mai calda si mai bucuroasa sa invete din tratamentul meu noi metode de vindecare. I-am spus poezii si intamplari de viata, i-am spus cum sa se apropie de oameni si cum sa le arate prietenie; cum sa le daruiasca un zambet in fiecare zi si cum sa-i aprecieze. Am invatat-o cum sa isi spuna simtamintele si cum sa se roage la Cel care a creat-o. Am invatat-o cum sa citeasca zilnic in Cartea intelepciunii Lui, care schimba inima.
Ca trupul ei sa nu se incovoaie, in ultima saptamana am imbratisat-o si am tinut-o aproape de mine un timp, ca sa-si alunge frigul din sufletul ei. In ultima zi, ca sa nu i se usuce buzele, i le-am sarutat si i-am spus ca o iubesc si doresc sa fie mireasa mea. A devenit tandra si cuvinte frumoase erau pe buzele ei in discutiile noastre zilnice. Fiinta ei vibra ca o harfa la orice atingere delicata si zambetul ei era cea mai frumoasa floare din gradina imparatului. Am terminat tratamentul si am dus-o in fata imparatului vindecata.
Imi asum intreaga responsabilitate pentru rezultaul metodelor mele si oricine le va aplica va aduce sanatate deplina in fiinta pe care o trateaza.
Sub semnatura privata, declar ca nu sunt contraindicatii.”
Profesor doctor pentru fiinta pe care o iubesc.
Si ar fi trait ani multi si fericiti, daca nu ar fi fost din cand in cand cate o neintelegere sau cate o cearta privind lucrurile imparatiei casniciei lor. Dar imediat intra in exercitiu tratamentul care i-a unit, asa ca pana la urma a fost tare bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu