Divortul inseamna intreruperea cunoasterii in vederea relatiei vesnice. Dumnezeu nu ne cheama in legaturi improvizate si scurte, ci vesnice.
Atunci cand virezi la stanga, lasandu-ti partenerul de viata abandonat, iti parasesti credinta in Dumnezeu care are toata puterea de a reface relatia.
Cand hotarasti divortul, iti amenajezi un viitor dupa inima ta, fara speranta unei iubiri garantate de Creatorul legamantului.
Atunci cand pleci de langa partenerul tau, tu desfiintezi biserica din casa ta, “pentru ca acolo unde sunt doi sau trei sunt si Eu in mijlocul vostru”, a spus Mantuitorul.
Pastrand o relatie exclusiva cu partenerul tau, tu Il reprezinti pe Dumnezeu in relatie cu omul, ca simbol nearterat.
Cand te hotarasti sa refaci relatia, eliminand divortul ca optiune, tu indrepti atentia spre Cuvantul lui Dumnezeu si spre puterea Lui transformatoare.
Atunci cand incercati amaraciunea divortului, deturnati misiunea pe care Dumnezeu v-a dat-o de a modela vietii voastre.
Cand faci eforturi sa strangi cativa martori la divortul tau, nu faci decat sa vinzi instanta ta sensibila, constiinta, pe o instanta fireasca, ce va calauzi doar spre ruina sufleteasca si spirituala. Mantuitorul spune ca ceea ce-i faci celui de langa tine, lui ii faci.
“Merit Eu un astfel de tratament, dupa cata drragoste ti-am cantarit pe dealul Capatanii?” vei auzi glasul in urma demersurilor tale de a te separa.
Oricum riscurile sunt prea mari ca sa crezi ca divortul este solutia la criza ta
* * * * *
-Nu mai stau o clipa in casa asta! Mersi ca mi-ai inchis valizele. E un semn ca trebuie sa plec, spuse sotia, in vocea careia se vedea o unda de nesiguranta in hotararea ei.
-Asculta-ma doar cateva minute si apoi, daca nu vrei sa mai stai, nu te pot forta, isi planse el cuvintele.
-Ce-ai putea sa-mi mai spui ? De ce n-ai facut-o pana acum? Hai, spune repede, ca sunt hotarata sa nu ma joc, se rasti ea, in timp ce se aseza pe marginea patului, de cealalta parte a valizelor.
-Uite, spuse el frangandu-si mainile, eu am gresit de prea multe ori. Stiu ca te-am ranit cu felul meu de a fi si pe deasupra nici n-am avut curajul sa-ti spun ce ma nemultumeste. Nu te merit. Daca vei pleca, sa-ti ramana in minte cuvintele mele: eu te iubesc, desi nu am stiut sa-ti arat iubirea me. Am ingropat-o uneori in manie, in teama, in rusine, dar acum , uite, o scot la suprafata. Macar acum, desi mi se pare destul de tarziu. Da, ma cunosti prea bine, eu intotdeauna vin tarziu. Am asa o dorinta sa mai pornim o data drumul iubirii noastre!
Daca imi vei spune ca ma ierti pentru felul in care te-am condamnat la singuratate, pentru tacerile mele dureroase, pentru uitarea mea cu privire la asteptarile tale, atunci povoara mea se face la jumatate. Nu as mai concepe o viata ca pana acum. Mi-a soptit o voce de sus ca trebuie sa-ti spun cuvintele astea si tot am amanat. Ce rau imi pare ca nu le-am spus mai inainte!
In fata lui, femeia cu privirea trista isi uda fata cu lacrimi. Nu mai avea putere sa le stearga.
-Si am ami facut o greseala, continua el. In fiecare zi ti-am cumparat o ciocolata si mi-am zis ca, daca ma vei intampina cu un zambet, sa ti-o daruiesc. Dar tu erai obosita si necajita ca totdeauna veneam tarziu si numai de zambet nu-ti ardea, iar eu am amanat mereu darul pentru tine.
Se ridic si, de pe sifonier, cobori un geamantan si il deschise. Era plin cu pachete de ciocolata de diferite culor si marimi.
-Cum, ai facut tu asta pentru mine?spuse ea ridicandu-se. Isi dezbraca pardesiul, veni langa el si-l imbratisa.
-Atata timp am avut langa mine un trandafir si nu l-am vazut din cauza spinilor.
Se departa putin de el si-i oferi un zambet printre lacrimi.
-E cel mai frumos dar din lume pe care l-am putut avea vreodata; apoi, aratandu-i valiza cu acel dulce risipit in atatea forme, ii spuse: Sunt ale tale. Toate.
-Dar trebuie sa coste o groaza de bani, spuse ea incantata.
-Nimic mai mult decat un zambet.
A doua zi, langa tomberonul de gunoi, erau aruncate doua valize goale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu