Deschise usa apartamentului cu teama. Cunostea scenariul. Ea, cu o privire de viscol siberian, va aparea din bucatarie si-l va intreba, inghetandu-l: “Ai venit in vizita? In sfarsit, ti-ai adus aminte ca ai si casa. Probabil ti-e si foame. Nu-i asa ca esti ostenit de atata treburi, pe care le-ai facut pentru scumpa ta sotie si pentru pretuita ta casa?”
Dupa o asemenea primire “triumfala”, ii piere orice senzatie de foame, gura i se inclesta in mutenie si ciocolata din buzunarul drept, pe care i-o luase ca o promisiune pentru schimbarea gustului din relatia lor, iarasi nu era oferita. Ritualul era cunoscut: intra in dormitor, deschidea valiza de pe sifonier si o arunca peste atatea “ promisiuni” ratate.
Totusi, in ziua aceea, scena intampinarii lui nu s-a mai repetet. Din bucatarie nu a mai iesit nimeni. In schimb, din dormitor se auzea zgomote nervoase de usi de sifonier trantite, care mai si scartaiau jalnic.
Prinse curaj si deschise usa.
-Ce faci? O intreaba el, minunandu-se de cutezanta de a deschide discutia.
-Ce vezi! Il contra ea, inghesuind haine si alte lucruri in cele doua valize de carton. Plec, stimate domn.n-are rost sa ne chinuim si sa ne imbolnavim unul pe altul. Mai ales tu pe mine. Vad prea bine ca te incomodez. Tu ai programul tau, de care nu dai socoteala nimanui. Vii mut, plecu mut. Raspunzi in doi peri cand te intreb ceva, trantesti doua paini pe masa si crezi ca ti-ai facut datoria.
La bucatarie robinetul curge intruna, cuptorul de la aragaz arde intr-o parte, iar contorul de lumina merge chiar si atunci cand nu arde nici un bec. Uiti sa platesti intretinerea si telefonul si habar n-ai unde este piata. Nu te intereseaza nimic in casa asta. Esti ca la hotel, baiete! Iar eu, menajera ta! Ei bine, hotelul a dat faliment! Pe mine un m-ai platit de mult, nici macar cu un “sarut mana pentru masa”.
Am si eu sentimentele, pera distinse domn, si tot astept o coaja de suflet de la tine, dar in zadar! Macar un strop de intelegere din partea ta sa fi avut! Dar ti-ai gasit! De aceea plec! Sunt sigura ca o sa te bucuri. Iti redau libertatea!
El, lovit ca de trasnet, se lasa usor pe magine patului, fixand valiza care refuza sa se inchida.
-Fie-ti mila si ajuta-ma sa o inchid. O sa fie ultima amintire a gestului tau generos pentru sotia ta.
-Ascula-ma putin, o implora el, si poate ca o sa intelegi!
-E prea tarziu, stimate sot! Am obosit tot asteptand! Singurul lucru pe care-l mai astept de la tine este sa-mi inchizi valizele! De acum incolo, fiecare cu drumul lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu