| I |
ntr-o scena de Alfred Wallance, intitulata “Papusarul”, doua marionete se joaca fericite. Neputand sa-si vada fata, ele cred ca amandoua arata la fel. Ele nu-si dau seama ca una are pistrui, iar cealalta dungi pe fata. Cu timpul, adevarul iese la iveala. Ele se conving uitandu-se in oglinda, apoi se distanteaza una de alta. In cele din urma, ajung sa nu mai aiba incredere si sa se poarte violent una cu alta, pentru ca sunt “diferite”. Fiecare dintre ele se urca pe rand pe bratul Papusarului, ca sa se alinieze cu el impotriva celei care i-a fost prietena. Creatorul de jucarii le explica: “ Eu v-am facut pe amandoua si va iubesc pe amandoua. Nu as putea sa ma aliniezi impotriva nici uneia intre voi. In definitiv, amandoua sunteti acelasi lucru!” Lor nu le convine cum vede Papusarul situatia lor. Atunci, el ridica mai intai pe una, apoi pe cealalta in dreptul mainii, pana la piept, si o coboara in dreptul celuilalte maini, ca sa se descopere unul pe altul. In pofida acestei demonstratii, ele continua sa se lupte, dar ajung tot mai nefericite.
In momentul culminant, ele depun armele. “Hei, pistruiato! Noi toti suntem una! Tu, eu si Papusarul!” La aceasta, vargata incepe sa raspunda: “Atunci, daca ma lovesti, inseamna ca te doare si pe tine, pentru ca...” Pistruiata termina fraza, spunand: “...pentru ca lovesc o parte din mine.”
Intelegerea faptului ca ele sunt legate una de alta prin trupul Papusarului a adus pace, in cele din urma.
Nu s-a intamplat si cu voi la fel? Sau urmeza sa se intample?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu