duminică, 28 iunie 2009

1.5. Are vreun rost?

Sa continuam ideea. Inchipuiti-va ca cei doi din campul casniciei au aceeasi viziune, aceleasi preferinte, aceleasi deprinderi, aceleasi ticuri, aceleasi rezolvari, acelasi vocabulary, aceeasi arta de a vorbi, aceeasi … N-ar fi grozav? N-ar fi conflicte, iar femeia nu i-ar mai spune lui ca se misca fara rost, ca melcul, si inainteaza ca racul. Ei bine, ar fi ingrozitor! N-ar mai fi nici o noutate in viata si casnicia nu s-ar mai bucura de curcubeul ei, dat de diferenta dintre cei doi.

Atunci cand recunoastem deosebirile si le acceptam, cand le respectam sin e delectam cu ele si cand, in final, le indragim, avem de-a face cu o provocare a caracterului chemat sa se dezvolte nu in ciuda diferentelor, ci din cauza lor.

G. E.White scrie:”Deosebirile evidente de fire si de character exista adesea in aceeasi familie, pentru ca Dumnezeu a hotarat ca personae cu temperamente diferite sa se uneasca una cu alta. In cazul acesta, fiecare membru al familiei trebuie sa trateze cu sfintenie sentimentele sis a respecte drepturile celorlalti. Prin acesta va fi cultivate stima reciproca si ingaduinta, vor fi estompate prejudecatile si vor fi netezite asperitatile din character. Armonia poate fi asigurata, iar unirea temperamentelor diferite poate fi un castig pentru fiecare.”

In ceea ce este atat de diferit la cei doi parteneri din casnicie, vedem maretia si diversitatea Creatorului fata de care, cunoscandu-L, suntem atrasi irezistibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu