Era prima zi dupa luna de miere si prima zi de lucru a tanarului proaspat casatorit. Ea a ramas acasa si a facut prima ei mancare pentru iubitul ei. Trei feluri, o prajitura si o budinca.
- Oau! se uimi Lucian cand intra in bucatarie. E mai mult decat mi-am inchipuit! Ce varietate si ce mirosuri! Esti o gustoasa! o rasfata el.
- Apropo de gustoasi,nu vrei si gusti ciorba? il imbie ea.
- Cu viteza luminii! se executa el. Cum o facea mama! o lauda Lucian. Si drobul, e o minunitie! Ce sa mai zic de ciulama! Nu merit atatea bunatati! Totusi parca ceva lipseste! spuse el fara sa
realizeze ce ar putea sa insemne observatia lui.
- Ce lipseste? se interesa soata lui, intunecandu-se la fata.
- E ceva ce nu-mi dau seama.E nemaipomenita,dar parka lipseste ceva ce nu lipsea la mama.
- Si nu-ti aduci aminte? il interoga sotia cazuta de-abinelea in dezamdgire.
- Uite, nu-mi pot aduce aminte! E ceva ce da sic mancarii. Leustean si morcov ai pus?
- Am pus! se rasti ea.
- Telina, ceapa, marar ai pus? o intreba el, nepricepand tensiunea ei.
- Am pus! ii zise ea scurt.
- Sa-i dau telefon mamei s-o intreb, ca sa nu mai stau in tensiunea asta! continua el inocent.
- Nu-i nevoie! ii spuseea rece.Toata mancare e facuta dupa reteta mamei tale. Umbra ei este aici, in toate cele trei feluri de mancare. Si as vrea sa stii ca tensiunea mea este de zece ori mai
mare ca a ta. Am priceput, stimate domn! Mancarea mea nu are gust, iar eu nu am nici un haz. In schimb,mancarea mamei tale are tot ce-i trebuie, chiar daca pune in ea exact ce am pus si eu.
Nu am decat o singura explicatie.Oricat m-as stradui, niciodata mancarea pe care ti-o voi face nu va avea gust ca la mamicuta ta, acasa.Dar am si rezolvarea!
Si, pana sa priceapa el, tanara lui doamna arunca ciorba in chiuveta si cele doua feluri scazute, la cos.
- De ce-ai facut asta?intreba el ravasit.
- Pentru ca mancarea mea nu are sic, domnule! i-o reteza ea
si-l lasa ca o culme de rufe atarnand pe jos.
,,Ce-amputut sa fac?" se certa tanarul domn, care nu mai simtea nici urma de miere in gura, dupa luna petrecuta cu iubita lui. Parca ieri i-a spus ca el prevede, in mod profetic, ca prima lor
cearta va avea loc dupa o suta cincizeci de ani si va fi cu prvire la cine sa aiba intaietate la plimbat nepotii in parc.A venit mai repede decat a prevazut.
,,Cine m-a pus sa caut eu gustul de acasa, de la mama? pur si simplu i-am frant toata bucuria pe care a strans-o in toate felurile de mancare pe care mi le-a facut doar pentru mine. Imi vine sa-mi smulg parul din cap de ciuda. Degeaba, ca mintea ramane aceeasi si doar cu ea am facut gafa asta cu care i-am schilodit sufletul ei curat."
Deodata, a incremenit. O lua pusca spre dormitorul in care domnita lui ranita plangea de se prapadea.
- Iubito, mi-am adus aminte ce mai lipsea mancarii tale! spuse el victorios.
- Spune-i mamei tale, nu mie, ca nu ma mai intereseaza, capitolul asta! spuse ea printre sughituri.
- Crede-ma,merita sa stii! Dar, mai intai, iarta-ma! Eu sunt de vina! Numai eu, pentru ca nu am stiut cum sa pun problema.Ma ierti? ceru el indurare.
- Degeaba te iert, ca eu tot nepriceputa raman, spuse ea mai imbunata.
- Daca ma ierti, iti spun si,dupa cev ei afla,vei avea o satisfactie fantastica! o ademeni el.
- Bine, te iert! zise ea neincrezatoare.
- Tine-te bine! o echilibra el, pus pe sotii. Domnita mea, ingredientul care lipsea nu din mancarea ta, ci din a mea, este...cum de nu mi-a dat prin cap mai repede? o lungi el.
- Hai, spune iute, ca nu mai pot sa rabd! se ruga ea.
- Exact ce ai spus tu acum, asta lipsea!
- Ce am spus eu? se nedumeri ea.
- Ai spus,,iute" chiar adineauri.
- Nu inteleg! insista doamna lui.
- Scumpa mea, ceea ce lipsea mancarii mele este pufina boia de ardei iute. Asta da sic pentru mine.
- Pai, de unde sa stiu eu ca tu vrei chili? isi reveni tanara lui sotie.
- Nici mama nu voia sa stie.Dar eu ii spuneam asa:mi-ai pus mancarea in farfurie, de-acum este a mea! Ce fac eu mai departe, ma priveste! Si presaram putina boia pe orice mancare,chiar daca
mama protesta.
- Dar nici eu nu sunt de acord cu boiaua! isi intra ea in normal.
- N-am spus eu ca semanati? Ai facut mancarea exact asa cum o facea mama, insa gustul, contestat, ce-i drept, il dadeam eu, fara sa impun si altora preferinta mea. Doar eu sunt de vina
pentru ce s-a intdmplat.
- Si eu am partea mea de vina, ca prea m-am ambalat. Ma ierti?
- Nu, nu! Tu esti curata! Eu am fost iute, inainte ca sa-mi dau seama de boia.
Chiar acolo, langa cosul de gunoi, unde mancarea cea buna,ca la mama acasa" era rasturnata, cei doi s-au sarutat si s-au imbratisat, soptindu-si reciproc vina si iertarea.
Si dupa toate astea, zglobia lui sotie se infipse iar in oale.
- Ce faci? intreba el speriat.
- De la capat! ii raspunse ea voioasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu